Părinţii creştini, chiar dacă sunt prinşi de o viaţă trepidantă, nu au voie să uite că au alături de ei fiinţele dragi ale fiilor şi fiicelor, persoane ce le-au fost dăruite şi cu care sunt binecuvântaţi, nu au voie să uite că de fapt aceştia sunt copii ai lui Dumnezeu care au nevoie de sprijin pentru a fi şi a-l urma pe Dumnezeu. Am putut remarca în anii care m-au purtat prin alte ţări catolice că în multe familii, părinţii fac multe eforturi pentru educarea şi sănătatea copiilor lor şi, am admirat, grija lor pentru a-i conduce la Dumnezeu. Pot afirma că în anumite privinţe grija şi dragostea lor ca fii lor, să fie pe calea mântuirii este mult mai atentă, mai generoasă şi uneori se exprima în ore în şir dăruite catehezei, rugăciunii, organizării şi chiar jertfei de a fi împreună în casa Domnului. Chiar dacă, de multe ori aud "la cei plecaţi dincolo" afirmaţii care contestă aceste realităţi, dau mărturie că, dincolo de orice pădure care ar uscături, am întâlnit numeroşi copii şi tineri care, nu numai că erau între catolicii practicanţi, dar dovedeau o gândire creştină profundă şi virtuţi bine dezvoltate în trăirea de fiecare zi.
Cât aş vrea să-i ajut pe părinţii din comunitate să-şi dea seama că multe din eforturile lor vor fi zadarnice întrucât lipseşte în atenţia lor grija pentru educaţia şi formarea religioasă. Unii spun că uneori viaţa superificială şi mondenă va fi pedepsită chiar de proprii fii. 
Fac un serviciu părinţilor cu ajutorul lui Payne, consilier familial, formator şi autor al bestsellerului Simplicity Parenting. Recomandările sale sunt uimitor de eficiente. El menţionează patru domenii unde părinţii ar trebui să aplice metodele de simplificare, pentru că aşa cum "febra trupului" cere odihnă, "febra sufletului" este provocată de confuzii, derută, dezamăgiri din partea părinţilor şi un program extrem de încărcat.
1. Simplificarea mediului de viaţă, căci "abundenţa de produse şi de jucării nu este numai un simptom al excesului, fiind şi cauză de fragmentare şi suprasolicitare. Părinţii sunt încurajaţi "să iasă de pe banda rulantă a consumismului", să scape de majoritatea lucrurilor mai ales cele stricate şi urâte, lăsând doar câteva jucării, cărţi şi lucruri esenţiale. Chiar recompensele materiale să fie reduse ca să nu devină "materialişti", iar riscurile vor atinge negativ viaţa de căsătorie, datoriile şi confortul personal.
2. Simplificarea ritmului vieţii, evitându-se programul tensionat cu momente de relaxare precise şi clare fără a fi lăsate capriciului. Este bine să se limiteze numărul situaţiilor neprevăzute şi chiar într-o atmosferă calmă să se descrie cum va decurge ziua următoare.
3. Simplificarea programului copilului ajutându-i să descopere cum prin concentrare, atenţie se pot realiza mult mai eficient o mulţime de lucruri.
4. Simplificarea informaţiilor care trebuiesc filtrate de părinţii, evitând la a-i supune la toate discuţiile adulţilor, reducând timpul petrecut în faţa ecranelor ca să le fie apărată copilăria şi seninătatea.
În prezent, mulţi părinţi nu beneficiază de sprijin, ajutor şi cunoştine oferite din partea familiei extinse a Bisericii şi a şcolii. Ei au intenţii bune, ei doresc tot ceea ce este mai bun pentru fii lor dar nu totdeauna instinctele şi experienţele vieţii lor sunt suficiente şi mai ales cele mai folositoare. Ideile lui mai pe larg pot fi consultate la adresa: http://www.e-communio.ro/stire2768-simplitatea-in-cre-terea-copiilor-cum-sa-cre-tem-copii-sanato-i-din-punct-de-vedere-emo-ional
Laude părinţilor care au grijă ca fii lor să fie "copii ai lui Dumnezeu" şi, vă rog părinţi, fiţi atenţi să nu-i expuneţi unor periculoase confuzii sau chiar le ucideţi darul credinţei prin atitudini comode de felul următor:
- "alegerea orei de religie mai uşoară" uneori la alte confesiuni; aşa copii sunt astfel derutaţi, manipulaţi şi fie devin indiferenţi, fie chiar îşi pierd identitatea;
- comportamente superficiale sau vicii care îi împing să conceapă viaţa ca "o continuă distracţie" ce devine dezmăţ;
- cel mai periculos este criteriul definit de expresii ca acestea: "ne convine mai mult" sau "este mai convenabil" în altă parte, în alte ambiente, în alte biserici şi comunităţi; 
- justificarea lipsurilor la cateheză, sacramente, Liturghie, a îndepărtărilor de comunitate şi mai ales prin faptul că prietenii lor sunt de alte confesiuni sau mai rău, nu au nici o treabă cu Dumnezeu şi chiar susţin că nu se cuvine a ţine seama de el, căci contează doar ca "viaţa să fie trăită liber" când de fapt, contează doar libertinajul.
- părinţii dând prioritate doar şcolii ei reduc religia la minim şi aşa, cum ei nu-şi bat capul că în comunitate unde ar trebui să fie "fraţi, slujitori, colaboratori" la fel şi un pic de religie care mai există prin sufletele lor.
În parohia noastră sunt 10 elevi care participă la ora de religie numai la ortodocşi şi dacă vin 1-2 ori pe ani între copii din comunitate. Ei nu vor vedea religia ca fiind "izvor de comuniune cu alţii" aşa cum mai mult de 20 de tineri tot de la noi refuză să gândească la faptul că Dumnezeu ne-a făcut "fraţi între noi" şi că Biserica este ca o familie.
Am propus câteva întâlniri pentru copii şi două iniţiative pentru întâlnirea tinerilor dar o parte din părinţi nu au dat nici un răspuns la aceste solicitări, chiar dacă era vorba doar de a ieşi în natură şi a face unele jocuri. Cei care au participat nu numai că s-au bucurat, s-au distrat; ei s-au cunoscut, s-au ajutat şi s-au bucurat să fie împreună în jurul Tatălui ceresc şi al altarului căci pentru creştinii adevăraţi "a fi o singură inimă şi ca un singur suflet" este o realizare ce poate fi împlinită cu ajutorul lui Dumnezeu.
* Imaginile din articol sunt de la ultima "aventură la Dobrovăţ" unde cu ajutorul episcopiei am putut trăi câteva momente frumoase şi, sper, memorabile pentru participanţi şi o "ratare" pe lângă altele, de a avea mulţi "fraţi în aceeaşi credinţă, iubire şi bucurie".
* Vă recomand şi filmuleţul de la această adresă: http://www.e-communio.ro/res1994-un-interviu-emo-ionant-cu-myriam (Un interviu emoţionant cu Myriam, o fetiţă dintr-o tabără de refugiaţi).
*** Timpul trăit pentru gloria lui Dumnezeu şi pentru mântuirea sufletului nu este niciodată pierdut, spunea Padre Pio, iar binele pe care îl facem ca să facem bucurie altora va deveni util şi pentru sufletul nostru.