Minunea vindecării din evanghelie și promisiunea de fericire a profetului Isaia reprezintă o etapă indispensabilă pe drumul Adventului. Pregătirea unei inimi dispusă și disponibilă să crească în credință, nu poate fi separată de o profundă sete de viață, gata să recunoască cu mult realism orice experiență de bine și de fericire, pe care umanitatea noastră le poate trăi. Pentru a provoca și a întâmpina această dorință de și mai multă speranță, profetul nu își îndreaptă vocea spre acele locuri în care cu toții ne-am putea aștepta ca lucrul acesta să se întâmple, ci, el se îndreaptă către ”tărâmul uscat” și către ”stepă”, imagini ale unei sterilități, care de multe ori caracterizează pașii călătoriei noastre. În ochii profetului, însă, aceste coordonate existențiale devin locul ideal pentru a învăța să credem că Dumnezeu poate să dăruiască viața acolo unde ea a dispărut cu totul și să aducă rodnicie, în locul și în timpul în care roadele lipsesc cu desăvârșire:

„Să tresalte de bucurie pustiul şi pământul uscat; să se veselească stepa şi să înflorească precum trandafirul! Va înflori şi se va veseli cu bucurie şi strigăt” (Is 35,1-2)

Chiar dacă profetul își permite luxul de a visa în fața realității, glasul său rămâne fidel istoriei concrete, precizând modul în care Domnul face posibilă întoarcerea bucuriei. Exilul, pierderea păcii și a prosperității, se va sfârși curând nu datorită unei intervenții divine impresionante – pe care noi o dorim mereu ca o formă de intervenție asistențială – ci datorită faptului că Dumnezeu va pune din nou poporul în condiția de a-și relua drumul către o libertate accesibilă și împărtășită de toți. Acolo unde acum nu este decât întuneric și ceață, în curând se va deschide o calea, pe care fiecare o va putea străbate cu propriul pas:

„Acolo va fi o stradă şi un drum, iar drumul se va numi "Drumul cel Sfânt": cei impuri nu-l vor străbate, ci va fi un drum pe care Domnul va merge, iar nebunul nu se va rătăci” (Is 35,8)

Cuvintele psalmului subliniază, încă odată, această nuanță liberatoare a iubirii, prin care Domnul se îngrijește nu să facă el ci să ofere o cale fiilor poporului său. Psalmul spune că „Domnul îşi va revărsa bunătatea” (Ps 84,13) deoarece „îi va călăuzi paşii pe cale” (Ps 84,14)

Pare că Domnul este foarte nerăbdător să confirme cuvintele profetului Isaia, deschizând căi către fericire pentru cei care-l întâlnesc și se lasă cuceriți de prezența și de cuvântul său. Cu toate acestea, evanghelia ne arată că această cale în pustiul vieții trebuie căutată și, uneori, trebuie chiar creată, îndepărtând toate acele obstacole, care îi blochează vizibilitatea și accesul. Nicio altă minune a lui Isus nu este precedată de o pregătire atât de minuțioasă, precum cea care s-a făcut prin solidaritatea câtorva bărbați ”care purtau pe un pat un om ce era paralizat căutau să-l aducă şi să-l pună înaintea lui!”, însă:

„negăsind pe unde să-l ducă până la el din cauza mulţimii, urcându-se pe acoperiş, l-au lăsat printre olane cu patul până în mijloc, în faţa lui Isus.” (Lc 5, 18-19)

Unele drumuri se deschid numai așa: nu doar așteptând ca Domnul să vină și să  ne viziteze în bolile noastre, ci și atunci când luăm parte și facem să crească speranța, acceptând să facem un pas împreună cu ceilalți, pentru a avea acces la o nouă experiență a milostivirii, pe care Domnul o are pentru toți: „ridică-te, ia-ţi patul şi du-te la casa ta!” (Lc 5,24). Paraliticul, care nu se mișcă și nu are nevoie să spună niciun cuvânt, dă mărturie că Domnul vine să irige pământul nostru și să ne ofere căi de convertire, pentru ca să ne elibereze de orice formă de exil și pentru ca să ne redea nouă înșine: „s-a dus acasă, glorificând-l pe Dumnezeu” (Lc 5,25). Doar atunci când devenim capabili să stăm pe picioarele noastre și să pășim singuri, intrăm în rândul acelora ”răscumpărați” care pot trăi fericiți, fără nicio părere de rău:

„bucuria şi veselia îi vor urma, iar amărăciunea şi suspinul se vor îndepărta.” (Is 35,10)

                                                        Padre Roberto Pasolini (www.nellaparola.it)

Zid și punte

Scena din evanghelia lui Luca începe într-o manieră aparent statică: Isus stă și împreună cu el ședeau fariseii și învățații legii, care au venit să-l caute. Cu siguranță că purtau o discuție teologică înaltă, însă evanghelia nu ne spune nimic despre ce discutau, ne relatează, în schimb, un episod aparent marginal, care are ca protagonist un paralitic: „Şi iată, câţiva bărbaţi care purtau pe un pat un om ce era paralizat căutau să-l aducă şi să-l pună înaintea lui! Şi, negăsind pe unde să-l ducă până la el din cauza mulţimii, urcându-se pe acoperiş, l-au lăsat printre olane cu patul până în mijloc, în faţa lui Isus. Văzând credinţa lor, a zis: "Omule, păcatele îţi sunt iertate!"”. Pentru cel care are cu adevărat nevoie să-l întâlnească pe Isus, interminabilele discuții teologice pot să devină mai degrabă o piedică decât o cale. Există un mod de a vorbi și de a fi Biserică, care poate să devină un zid și nu o punte, pentru cel care simte nevoia să-l întâlnească pe Cristos. Din fericire, cel aflat în suferință are prieteni creativi, care, printr-o manevră destul de periculoasă, îl strecoară prin acoperiș. Tocmai datorită curajului lor, Isus întrerupe discuția și face ceea ce îl caracterizează cel mai mult: iartă, vindecă, dezleagă. Darul iertării, în loc să provoace gratitudine în cei care până acum discutau cu el, provoacă mai degrabă indignare: „Cărturarii şi fariseii au început să discute: "Cine este acesta care rosteşte blasfemii? Cine poate să ierte păcatele, în afară de singur Dumnezeu?". Atunci când întâlnim creștini indignați de prea-marea bunătate a iertării, trebuie să le amintim că, dacă Isus nu ar acționa cu această lipsă de măsură, nimeni nu ar putea să intre în Paradis. Pentru că iertarea nu înseamnă a spune ”nu-i nimic”, ci înseamnă a reda unei persoane posibilitatea de a merge pe propriile picioare, către ceea ce acum, tocmai pentru că este liber, poate să aleagă sau să refuze.  

                                                      don Luigi Maria Epicoco (www.nellaparola.it)

Lecturile zilei:Apăsați aici