Cine era episcopul Durcovici? Era o persoană blândă, pacifică, plină de credinţă, iubitoare şi milostivă. Îi iubea în mod deosebit pe cei săraci. Unii martori ne relatează că în acel timp erau în Iaşi multe persoane care sufereau din cauza sărăciei. Monseniorul Durcovici a luat atunci hotărârea de a deschide în cadrul Şcolii Catolice "Notre Dame de Sion" o cantină pentru săracii oraşului.

Fericitul nostru nu avea duşmani, nu era implicat în politică, considerându-i pe toţi drept fraţi. Şi cuvântul său era în mod esenţial evanghelic. Martorii afirmă că el trăia şi vorbea in persona Christi (în persoana însăşi a lui Cristos). De asemenea, îşi aducea foarte bine aminte de cuvântul lui Isus: "Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi" (In 15,20).

Tocmai de aceea, când a venit clipa încercării s-a dovedit a fi puternic şi curajos. Istovit după mai mult de doi ani de interogatorii şi torturi, condamnat fără a fi judecat la închisoare la Sighet, episcopul şi-a păstrat spiritul senin şi răbdător. Era susţinut de cuvintele sfântului apostol Paul care au fost citite la Liturghia de astăzi: "Cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos? Oare necazul, sau strâmtorarea, sau persecuţia, sau foametea, sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia? [...] Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit" (Rom 8,35.37).

În ciuda chinurilor şi a umilirilor, el se ruga şi cerea rugăciuni pentru statornicia sa. Unica sa vină era aceea de a fi catolic şi în comuniune cu papa. Nereuşind să mai mănânce, îşi dăruia mâncarea celorlalţi colegi de celulă. Aşa cum ne relatează părintele iezuit Otto Farrenkopf, şi el prizonier la Sighet, episcopul Durcovici era pe deplin conştient că a fost aruncat în cunoscuta celulă a morţii pentru a-şi sfârşi acolo singur viaţa.

În ziua arestării sale, episcopul Durcovici ar fi trebuit să îi ajute pe tinerii ce urmau a fi miruiţi să înţeleagă acest îndemn al lui Isus: "Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă. Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea este uşoară" (Mt 11,28-30).

Să considerăm îndreptat astăzi şi către noi acest cuvânt dumnezeiesc şi să căutăm să îl trăim, pentru a cinsti cu viaţa noastră eroismul fericitului nostru episcop martir, misionar al păcii şi al fraternităţii".

(Omilia cardinalului Angelo Amato la Sfânta Liturghie de beatificare a Episcopului Anton Durcovici 14 mai 2014)