Miercuri 16 decembrie 2020, în Biserica noastră, Preasfințitul Iosif Păuleț a celebrat sfânta Liturghie și a susținut cea de-a treia cateheză din timpul Adventului, dedicată profetului Ieremia, mărturisitor al speranței.

Întâlnirea a început cu rugăciunea Vesperelor, urmată de recitarea rozariului, timp în care Preasfințitul a spovedit pe credincioșii, care au profitat de acest moment pentru a-și mărturisi păcatele dar și pentru a-l simți mai aproape pe Episcop.

În cadrul sfintei Liturghii, începutul novenei de Crăciun a amplificat emoția așteptării pe care timpul Adventului o oferă și o educă. Mai mult decât oricând, anul acesta am făcut experiența tangibilă a așteptării unei salvări, a unei soluții la pandemia care ne împovărează. Prin scrisoarea pastorală și prin catehezele și prin apropierea sa, preasfințitul ne-a oferit posibilitatea să convertim această așteptare în speranță creștină, prin care să ne punem încrederea mai mult în Domnul și să ne eliberăm de prezumția neputincioasă a planurilor și a strategiilor omenești.

În ciuda situației critice prin care trece localitatea noastră, credincioșii au umplut biserica, respectând distanța și normele de prevenție, doritori să culeagă un cuvânt de încurajare și să trăiască bucuria unei comuniuni, care trece dincolo de limitele izolării, la care suntem parcă condamnați. La predică  preasfințitul ne-a îndemnat să nu ne „scandalizăm” de Cristos, de aparenta sa neputință în fața acestei pandemii ci să descoperim lucrarea sa de vindecare, de „natură spirituală”, care atinge și ne tămăduiește sufletul. Nicio boală nu este mai periculoasă decât cea a sufletului și pe aceasta a venit să o vindece Mântuitorul.

În cateheza, care a urmat după Sf. Liturghie, episcopul a prezentat exemplul de trăire a speranței în viața și cuvintele profetului Ieremia. „Profet al nenorocirii”, care denunță idolatria și relele poporului în vremurile de aparentă prosperitate, Ieremia devine „profet al speranței”, pentru poporul distrus de suferința exilului. Ieremia nu doar vorbește despre speranță ci acționează prin gesturi edificatoare (cumpără un teren, când poporul este constrâns să abandoneze țara).

După cateheză a urmat un moment de reflecție personală, în acordurile unei melodii de Advent, interpretată la orgă de domnul dascăl Andrici Ștefan și la trompetă, de domnul Mihăilă Eduard. Apoi comunitatea s-a deschis și a intrat în dialog cu Episcopul, dând mărturie, punând întrebări și cerând sfaturi pentru a înțelege și a trăi mai bine speranța creștină, în aceste vremuri tulburi. În încheiere, după mulțumirile aduse preasfințitului și comunității, ne-am rugat un psalm al speranței, psalmul 62, care ne-a amintit să „ nu vă încredeți în violență și nu vă puneți nădejdea în jaf; chiar dacă ar fi să curgă bogățiile, nu vă lipiți inima de ele!... Numai în Dumnezeu își află odihna sufletul meu, de la el îmi vine mântuirea.”

Purtând în suflete, binecuvântarea apostolică oferită de preasfințitul, ne-am întors la casele și la treburile noastre, care sunt acum mai puțin apăsătoare, pentru speranța pe care știm să o recunoaștem și să o trăim în ele! Mulțumim, Preasfințite!