Padre Pio le recomanda fiilor săi spirituali: „Când recitați rozariul, după Slavă Tatălui, spuneți: „Sfinte Iosife, roagă-te pentru noi!”

Legătura Sfântului Padre Pio cu Sfântul Iosif, o legătură plină de devoțiune și de iubire, este foarte timpurie. Începe din primii ani ai copilului Francisc. Părintele Benedict de San Marco in Lamis, duhovnicul și confesorul său, într-o relatare despre primii ani de viață ai sfântului, vorbind despre atacurile diabolice, cărora era supus, relatează că ”Cea mai caldă devoțiune și încredere le avea pentru Sfânta Fecioară și pentru Sfântul Iosif”. Sau, atunci când vorbește despre viziunile cerești, pe care le avea adesea copilul Francisc, el spune că ”de multe ori acestea erau Sfânta Familie”, adică Isus, Maria și Iosif.

Această experiență a viziunilor cerești este confirmată de însuși Padre Pio. În 1912, pe când era încă la Pietrelcina, sfântul era lovit în mod violent de către satana în diferitele sale manifestări. Cine îl apăra și îi aducea consolare? Câteva personaje cerești, printre care tatăl purtător de grijă a lui Isus:

”Barbaalbastră nu se dă bătut. De câteva zile mă vizitează împreună cu sateliții săi, înarmați cu bastoane și răngi de fier, și ceea ce e mai rău, se arată în chip propriu. Cine știe de câte ori m-a aruncat din pat, târându-mă prin cameră. Răbdare! Isus, Măicuța, Îngerașul, Sfântul Iosif, Sfântul Francisc sunt aproape mereu cu mine” (Scrisori I, 252)

Devoțiunea către Sfântul Iosif i-a fost cultivată încă de către mama sa iubită, pe care o chema Iozefina, ea însăși devotă a Sfântului, al cărui nume îl purta.  

Coronița irezistibilă către Preasfânt Inimă a lui Isus, înainte de rugăciunea Bucură-te Regina, are o invocație către Sfântul Iosif. Această invocație, la început, era formulată astfel: ”Sfinte Iosife, prieten al Sfintei Inimi a lui Isus”. Padre Pio a propus că nu trebuie numit ”prieten” ci ”tată purtător de grijă”. Această corectare a fost aprobată de către episcopul de Manfredonia.

Ori de câte ori, Padre Pio vedea un tablou frumos al Sfântului Iosif, se oprea să-l contemple și să se roage îndelung. Așa s-a întâmplat în fața unei icoane, care se afla pe veranda etajului pe care era chilia sa, în conventul Sfânta Maria a Harurilor din San Giovani Rotondo. Frații capucini îl vedea adesea pe Padre Pio râmânând extaziat în fața acelei imagini a Sfântului Iosif. O dată, chemat de către un frate să se miște mai repede, Padre Pio i-a răspuns cu o voce emoționată: ”Cât de frumos este sfântul Iosif, lăsați-mă să mai stau aici un pic...”

Căutând ajutorul  gloriosului Patriarh, Padre Pio i se adresa cu diferite rugăciuni. În jurnalul pe care l-a scris în vara anului 1929, printre diferitele novene, Padre Pio o menționează și pe cea către Sfântul Iosif. Sfântul Patriarh, care a murit în prezența lui Isus și a Mariei, i-a obținut harul unui morți sfinte. Padre Pio a murit senin, invocând dulcele nume a lui Isus și al Mariei.

”Ce frumos este Sfântul Iosif!!!”

Această exclamație pe care Padre Pio a rostit-o la sfârșitul vieți sale pământești, încoronează raportul de iubire și de venerație pentru Sfântul Patriarh, tatăl purtător de grijă a lui Isus, soțul Sfintei Fecioare Maria, patronul unei morți bune.

Frumusețea spirituală a celui, care a fost numit de Evanghelii ”om drept”, l-a atras pe Sfântul Padre Pio, în mod irezistibil, întreaga viață