În ziua de 25 septembrie 2021, Preasfinţitul Iosif Păuleţ a dăruit sacramentul Mirului la douăzeci şi doi de tineri şi adolescenţi din parohia noastră. Celebrarea a încununat zilele de sărbătoare ale comunităţii, pe care le-am trăit şi anul acesta, "stăruind împreună" în rugăciune, în "camera de sus", în biserica în care Cristos ne explică Scripturile şi ne frânge zilnic pâinea.

După ce au completat parcursul de pregătire, început odată cu Postul Mare, şi au susţinut "examenul de maturitate" al educaţiei creştine, candidaţii la Mir s-au alăturat comunităţii şi au luat parte la triduumul festiv, pentru a ne pregăti şi a primi împreună darul Duhului Sfânt, care formează Biserica şi a o face asemănătoare cu Cristos.

Miercuri, 22 septembrie, după ora de adoraţie, organizată de către Grupul de Rugăciune "Padre Pio" în onoarea "fericitei treceri a lui Padre Pio" (beato transito di Padre Pio), a urmat Sfânta Liturghie Penitenţială, pentru a recunoaşte că "noi suntem sclavi; dar Domnul Dumnezeul nostru nu ne-a abandonat în sclavia noastră, ci a îndreptat spre noi milostivirea" (Esdra 9,9). Slujitor al milostivirii în scaunul de spovadă, Sfântul Padre Pio a mijlocit pentru toţi o "spovadă bună", prin mâinile preoţilor prezenţi ca să elibereze inimile şi să le ridice spre înălţimile bucuriei sărbătorilor aşteptate.

Vremea rece şi mohorâtă nu ne-a împiedicat să celebrăm cu solemnitate hramul, în biserică şi în jurul ei, joi, 23 septembrie, în sărbătoarea Sfântului Padre Pio, patronul şi ocrotitorul parohiei noastre. În cadrul Sfintei Liturghii, celebrată de noul rector al Seminarului din Iaşi, pr. Ştefan Lupu, şi la care au luat parte noul părinte decan de Iaşi, pr. Daniel Iacobuţ, preoţii din vecinătate şi reprezentanţi ai autorităţilor locale, am trăit deosebita bucurie de a sfinţi noul tabernacol, inima vie a bisericii noastre. Părintele predicator, Ştefan Ciubotaru, a scos în evidenţă raportul privilegiat pe care comunitatea noastră îl are cu Padre Pio, de la care trebuie să învăţăm "arta discernământului" crucii, pentru a ne salva de conformismul anonimatului urban şi a alege, zi de zi, frumuseţea răstignită a vieţii creştine.

Noul tabernacol, deosebit de frumos şi preţios, reprezintă începutul unei "revoluţii a frumuseţii", prin care vrem să dăm bisericii noastre o nouă strălucire. Ne dorim să o împodobim, în anii care vor veni, cu mozaicuri şi vitralii de calitate, care să exprime valoarea credinţei unei comunităţi, care aici găseşte şi mărturiseşte frumuseţea iubirii lui Dumnezeu.

În vigilia celebrării Mirului, vineri, 24 septembrie, am celebrat Sfânta Liturghie şi o oră de veghere, pentru candidaţii de la Mir, pentru părinţii şi naşii lor. Într-o biserică având o inimă nouă, ne-am rugat pentru o comunitate cu inimă înnoită şi am dorit să exprimăm, cu ajutorul a patru realităţi simbolice, semnificaţia profundă a experienţei Rusaliilor. Mai mult decât doar să înţelegem, lumina, pâinea, parfumul de nard şi crucea ne-au făcut să "pre-simţim" lucrarea minunată, pe care o desăvârşeşte Duhul Sfânt în inimile credincioşilor.

Astfel, stăruind în rugăciune, ne-a găsit Preasfinţitul Iosif Păuleţ, când a venit sâmbătă, 25 septembrie, pentru a celebra sacramentul Mirului în parohia noastră. Prezenţa, cuvintele şi predica sa au fost ca vântul din ziua de Rusalii, care a umplut biserica noastră, iar rugăciunea şi atingerea au fost flacăra de foc, care a incendiat inimile candidaţilor la mir şi ale tuturor celor prezenţi cu iubirea Duhului Sfânt. Plăcut surprins de buna pregătire a tinerilor şi a celebrării, Preasfinţitul a remarcat şi a lăudat "spiritul viu" al comunităţii noastre tinere şi ne-a îndemnat să fim atenţi la "şoaptele Duhului", pe care întreaga comunitate l-a primit, împreună cu cei miruiţi, în această zi de sărbătoare. I-am mulţumit şi noi pentru că a venit în mijlocul nostru şi a confirmat, în numele lui Isus Păstorul cel bun, iubirea, pe care Biserica ne-o poartă şi ne-o oferă.

Duminică, 26 septembrie, mare parte din tinerii miruiţi au fost prezenţi şi au fost prezentaţi la Sfânta Liturghie a comunităţii. Plecând de la evanghelie şi de la modul în care a fost decorată biserica, am recitit semnificaţia acestor zile de sărbătoare pentru parohia noastră. În pieptul lui Isus Înviat, care se ridică deasupra altarului, este reprezentat, în negativ, porumbelul, pentru că Duhul Sfânt este darul pe care Cristos îl face Bisericii după învierea sa. Iubirea Duhului nu este o emoţie trecătoare, ci este dătătoare de viaţă nouă prin cele şapte daruri, care îl reprezintă. De pe altar picură roadele Duhului, care este reprezentat în faţa altarului şi în care se întrezăreşte chipul lui Cristos, pentru că Duhul Sfânt este Duhul iubirii lui Cristos şi pentru Cristos, pe care noi, creştinii, îl urmăm, pentru a "scoate diavoli" şi a vindeca această lume în numele lui.

"Iubirea-ţi sfântă pe toţi ne-adună, ca împreună mărire să-ţi dăm!"