Ce înseamnă să-ți schimbi viața conform evangheliei, adică să te convertești? Psihanalista franceză Francoise Dolto, cunoscută pentru studiile sale asupra copilăriei și care nu și-a ascuns niciodată convingerile creștine catolice, înțelege într-o manieră cu totul particulară această exigență a evangheliei. Pentru a-ți schimba viața trebuie să convertești nevoile în dorințe.

Să convertești nevoile în dorințe... dar cum?

Nu printr-un efort, prin puterile proprii, spune Dolton, ci prin ceea ce mai fragil și mai slab cunoaștem: experiența zilnică a morții. O moarte pe care o experimentăm în fiecare zi. Despre ce fel de moarte este vorba? Scrie Dolto „Suntem ființe care descoperă, zi de zi, propria neputință. O neputință care este moarte pentru dorința noastră infinită, omnipotentă”. Tocmai descoperind și recunoscând această neputință, dorința renaște.

Această non-omnipotență a dorinței, această tensiune fragilă, este întrupată în Cristos, care, spune Dolto „înviat, ne învață că, dacă căutăm în duh și adevăr, înfruntând îndoiala și suferința ei, dacă depășim carnea, fără să disprețuim plăcerile normale, dar și fără să ne zgârcim în riscul de a le limita, dincolo de moarte vom descoperi împlinirea dorinței noastre.”

A schimba propria viață ar putea să însemne astfel, a accepta acest risc, fără reținere și fără a ceda  în fața utilului.

Nevoia ne face să ne oprim la un prag (a trece dincolo înseamnă a intra în compulsiune, în dependență, în iluzie). Însă dorința ne împinge către un „dincolo” de unde lucrurile se opresc, de unde și omul se oprește. Dorința te trage dincolo. Așadar, scrie Dolto, amintind de Pascal, „sau va fi nonsensul, absurdul sau va fi sensul cel care va continua să ne provoace, să ne interogheze, în cea mai profundă dimensiune a subconștientului nostru, care, pentru mine este spațiul lui Dumnezeu.”

Spațiul lui Dumnezeu... Dolto nu spune că trebuie să crezi sau să nu crezi, ci că trebuie să recunoști miezul provocării profunde a vieții: dacă totul are sau nu are un sens. Trebuie să ne lăsăm interogați atât de sens cât și de non sens. Să plecăm de la această provocare, fără să o limităm la binomul credință fără rațiune sau rațiune fără credință, ar putea să fie primul pas ”pentru a schimba/converti viața noastră”.

(Francoise Dolto (dialoguri cu Gerard Severin), Evangheliile în lumina psihanalizei. Eliberarea dorinței, Milano 2012)